Pentru prietenii tăi buni
Tu înalță rugăciune.
Glume proaste să nu spui
Nicidecum tu nimănui,
Că pe mulți prieteni în lume
Poți să-i faci dușmani din glume.

Dacă vrei să nu te știe
Ce-ai făcut dușmanul rău,
Ocolește tu năpasta,
Nu vorbi despre aceasta
Nici prietenului tău,
Că nu știi ce poate-al său...

Că dușmanii n-au de unde
Să te știe ce-ai făcut,
Ei sunt simpli pământeni,
De n-ai spus întâi la prieteni
Tu ce trebuia tăcut,
Și vorba gardul a trecut.

Pe lângă lemnul uscat,
Se aprinde și cel verde.
Pe lângă prietenul stricat,
Necinstit și ne-nfrânat
Și copilul bun se pierde.
La rău, tatăl îi dă verde.

Nu-i trandafir fără vreun spin
În grădină, lângă drum,
Nici om, numai de daruri plin.
Nu-i nimenea floare de crin,
Ci lângă cel mai drag parfum
Mai e și ceva... nu știu cum...

Nu-i pădure-n lume fără uscături
Sau fără vreo poiană prin împrejur.
Gardul vechi are ochiuri și spărturi.
Nu toate cărțile ne sunt Scripturi.
Nu-i izvor să n-aibă nici o baltă-n jur.
Nici un prieten nu e fără vreun cusur.

Ghioceii cei mai mândri
Deseori din spini i-aduni,
Nu pe unde paște-o turmă.
Deseori, prin cei din urmă,
Afli frații cei mai buni.
Cu ei te-nalți în rugăciuni.
Amin.
(Sâmbătă, 24 aprilie 2021)